Necesitatea cunoaşterii şi evaluării pericolului pe care îl prezintă manifestările delicvenţei juvenile, relevării factorilor criminogeni care generează sau condiţionează comiterea diferitor categorii de infracţiuni ce constituie fenomenul respectiv, elaborării şi implementării ulterioare a unor măsuri coerente de prevenire şi combatere a acestuia, precum şi imperfecţiunile legislative care se referă la acest capitol au determinat Academia „Ştefan cel Mare” a MAI să organizeze şi să desfăşoare la data de 31 octombrie 2014 conferinţa ştiinţifico-practică „Delicvenţa şi justiţia juvenilă: evaluare, probleme, soluţii”.
Prezentul for ştiinţifico-practic s-a axat pe examinarea amplă şi complexă a celor mai actuale probleme ce ţin de delicvenţa juvenilă, rezolvarea cărora necesită implicare maximă din partea instituţiilor statale şi neguvernamentale. Sunt importante abordările participanţilor la conferinţă ce se referă la unele probleme de natură juridică, criminologică, psihologică şi socială, considerate deosebit de relevante în ceea ce priveşte fundamentarea unei politici justificate de prevenire şi combatere a diferitor forme de manifestare care fac parte din fenomenul delicvenţei juvenile.
Un loc aparte în cadrul lucrărilor conferinţei i-a revenit problemei justiţiei juvenile, obiectivul de bază al căreia este prevenirea comiterii faptelor de natură penală, resocializarea şi reintegrarea infractorilor, inclusiv preocuparea de necesităţile şi interesele victimelor. În acest context, sistemul justiţiei juvenile urmează a fi privit ca un element al unei strategii mai largi de prevenire a delicvenţei juvenile, care ţine cont de contextul larg al familiei, şcolii şi grupului de persoane în interiorul căruia are loc comiterea faptei.
Participanţii la conferinţă au constatat că copiii delicvenţi provin, de cele mai multe ori, din familii social vulnerabile şi dezorganizate, familii în care copiii sunt neglijaţi, familii unde se consumă sistematic alcool sau droguri, se aplică metode antiumane de educaţie, inclusiv violenţa faţă de propriii copii, familii cu părinţi plecaţi peste hotare sau care au antecedente penale, familii cu părinţi şomeri etc. Faptele ilegale comise de minori sunt generate de educaţia incorectă care s-a reflectat în procesul de formare a personalităţii.
De asemenea, în rezoluţia conferinţei au fost reflectate cele mai eficiente metode de prevenire a fenomenului delicvenţei juvenile, şi anume: aplicarea măsurilor educative cu personal specializat faţă de minorii cu comportament delincvent; sancţionarea penală a faptelor prin internarea minorului în anumite centre şi instituţii speciale de reeducare; aplicarea sancţiunilor neprivative de libertate, axate pe negocierea dintre delicventul minor şi victimă şi pe prestarea de către minor a unor activităţi sociale în folosul comunităţii; crearea pîrghiilor necesare pentru a nu admite abandonul şcolar; activizarea tuturor formelor de protecţie a copiilor, acordându-se prioritate formelor de protecţie de tip familial; elaborarea şi implementarea unor măsuri de prevenire a victimizării minorilor faţă de abuzuri sexuale şi alte acte cu caracter violent etc.
